Ca peste tot în lume, filmul românesc de animaţie s-a născut prin dezvoltarea graficii jurnalistice, din tendinţa firească a acesteia de a-şi depăşi limitele prin animarea imaginilor. Toţi marii creatorii de filme de animaţie din România provin din rândul caricaturiştilor, grafica jurnalistică reprezentând prima şcoală la care s-au format animatorii români.Astfel ca desenele copilariei, fie ele romanesti sau de alta origine, au incorporate in ele spiritul sarcastic format prin natura meseriei jurnalistilor.
Cei mai mulţi au fost influenţaţi de idealul estetic al studiourilor americane şi franceze, "furând meserie" de multe ori în urma vizionărilor producţiilor acestora la cinematograf,iar frumusetea copilariei a fost marcata de anumite modele care au predominat piata consumatorilor de desene animate.
Perioada de pionierat (1920 - 1948)
Activitatea de început a animatiei românesti s-a dezvoltat în conditii materiale cu totul improprii, pur artizanale, spre deosebire de situatia occidentala, unde exista o adevarata industrie a productiei de pelicule de desene animate.Desenele copilariei, in teritoriul romanesc, a fost asadar limitat. Acest fapt precum si lipsa distributiei, concurenta la pret neloial a animatiilor straine, lipsa de personal, aparitia sonorului, au dus la o relativa marginalizare si apoi de disparitie a peliculelor de desene animate autohtone în anii '30. Cel mai prolific desenator a fost Aurel Petrescu, având la activ 11 desene animate confirmate de presa vremii si peste 70 de alte animatii, majoritatea reclame. A avut curajul sa continue productia si în epoca sonorului, probabil copiind pistele filmelor straine.
Haplea
Primul desen animat pastrat în arhiva nationala se numeste Haplea si a fost creat de catre Marin Iorda în 1927, dupa personajul similar din caricaturile sale. Dificultatile ivite în timpul si dupa realizarea acestuia l-au facut pe Iorda sa renunte la o continuare. A mai realizat, în 1936, doar niste diagrame animate pentru filmul profesorului Dimitrie Gusti, prezentat la pavilionul românesc al Expozitiei internationale de la Paris din anul urmator. Încercarile de animatie au revenit cu timiditate abia dupa 1939: "România etnografica", film terminat, dar needitat (fara montaj) al caricaturistului Dem Caricaturistul - pe atunci - Ion Popescu-Gopo a realizat niste proiecte în 1939, nefinalizate datorita lipsei de sprijin din partea statului "Cei trei muschetari", proiect al caricaturistului Gion, în anul 1943 "Patania lui Ion (poveste trista, dar adevarata)" în regia lui Jean Moraru, acesta având si câteva încercari anterioare, toate lipsite de succes În aceasta perioada de începuturi, s-au gasit destui critici gata sa evalueze productiile autohtone prin comparatie cu cele occidentale. Cu toate acestea, publicul larg precum si o serie de personalitati si intelectuali de prestigiu au încurajat creatorii români si au sustinut dezvoltarea acestei ramuri a celei de-a saptea arte. Îi amintim pe Ion Marin Sadoveanu ("Desenuri animate" în Rampa - 1930), Camil Petrescu ("Despre absurd" în Facla - 1932), Dumitru Ion Suchianu ("Curs de cinematograf" - 1931), Ion Cantacuzino ("Uzina de basme" - 1935), George Calinescu ("Între poezie si feerie" în Adevarul literar si artistic - 1936), la care se adauga multi altii. desene animate. Tocmai pentru ca resursele erau limitate, desenele animate romanesti, care puteau transforma frumusetea copilariei, au fost prea putin promovate, iar in prezent doar pasionatii de desene animate stiu mai multe despre inceputurile acestora la noi in tara.
Perioada Studioului Bucureşti (1949 - 1964)
Perioada desenelor animate realizate între 1949 si 1964 sta sub umbra personalitatii lui Ion Popescu-Gopo. Dupa încercarea din 1946 a lui Jean Moraru, abia în 1949, alaturi de tatal sau si Matty Aslan, Gopo scoate scurt-metrajul de animatie Punguta cu doi bani. Din 1950, desenele animate au fost produse în cadrul Studioului Cinematografic Bucuresti. Primele erau zoomorfe si constituiau fabule educative în spiritul epocii. În 1951 Gopo produce un alt desen animat: Ratoiul neascultator. Urmeaza, în regia aceluiasi, Albina si porumbelul, apoi: Doi iepurasi (1952) Marinica (1953) O musca cu bani (1954) Surubul lui Marinica si Ariciul rautacios (1955) Galateea (1957) Creatiile care l-au consacrat au fost însa cele cu Omuletul, realizate aceasta perioada: Scurta istorie (1957) Sapte arte (1958) Homo sapiens (1960) Allo! Hallo! (1962). Acestea i-au adus lui Gopo numeroase premii si aprecieri internationale la festivalurile de desene animate. In prezent, majoritatea copiilor probabil ca nu stiu despre desenele acestuia, frumusetea copilariei lor fiind marcata de alte tipuri de desene animate, cu teme actuale, redate in tehnici moderne.
Perioada Animafilm (1964 - 1989)
Moartea lui Gopo, în 1989, a însemnat si sfârsitul animatiei românesti clasice. Devenit între timp societate pe actiuni si fiind lipsit de sprijin din partea statului, Animafilm a decazut treptat, fiind la un pas de faliment. În ultimii unsprezece ani, au fost realizate 15 filme de animatie (doar doua au fost creatie propriu-zisa). Totusi, cu o cifra de afaceri de 110.000 RON, studioul a avut în 2004 un profit de 24.800 RON, datorita unui film de doar cinci minute, „Un alt fel de Love Story”, în care Miaunel si Balanel fac educatie sexuala. Actual, studioul primeste doar comenzi de la diverse firme sau fundatii care vor sa-si transmita mesajele educative prin imagine. Datorita faptului ca aceste creatii sunt difuzate în circuit închis, nu au parte de prea multa publicitate. Cu toate acestea, în strainatate, filmele produse la Animafilm înca se mai editeaza pe casete video (VHS) si DVD. Cele mai cunoscute titluri ar fi „Peripetiile lui Ionut”, „Vreau sa stiu”, „Uimitoarele aventuri ale muschetarilor”, „Robinson Crusoe”. Acestea au beneficiat de dublaje facute în tara, în franceza, engleza si spaniola, sau de unele profesioniste, uneori chiar în sistem surround (5.1 canale), în strainatate (cum e cazul „Il trë moschettieri”, în Italia) . În România, mai exista studiouri particulare de animatie, care lucreaza cu tehnica moderna si cu animatori autohtoni. Dupa declinul Animafilm animatorii ramasi fara serviciu au fost recrutati de companii cu capital spaniol sau francez. Dar majoritatea filmelor produse sunt de conceptie straina, pentru export. În 2004 a aparut un desen animat numit „Boborul”. Autorul filmului este unul dintre cei mai talentati artisti din generatia de mijloc, care a avut creatii si în cadrul Animafilm: Radu Igazsag care, de altfel, semneaza si scenariul. Dupa ne sugereaza titlul, el se inspira din proza marelui Caragiale, rememorând cele 15 ore ale Republicii de la Ploiesti din 1870. De fapt, filmul este o combinatie între jocul de actori si animatie. În rolul lui nenea Iancu, joaca Victor Rebengiuc. Filmul lui Radu Igazsag (produs de Fundatia Arte Vizuale si finantat de Centrul National al Cinematografiei) este o adevarata bijuterie, ce dureaza doar 9 minute.
Perioada Studioului Bucureşti (1949 - 1964)
Perioada desenelor animate realizate între 1949 si 1964 sta sub umbra personalitatii lui Ion Popescu-Gopo. Dupa încercarea din 1946 a lui Jean Moraru, abia în 1949, alaturi de tatal sau si Matty Aslan, Gopo scoate scurt-metrajul de animatie Punguta cu doi bani. Din 1950, desenele animate au fost produse în cadrul Studioului Cinematografic Bucuresti. Primele erau zoomorfe si constituiau fabule educative în spiritul epocii. În 1951 Gopo produce un alt desen animat: Ratoiul neascultator. Urmeaza, în regia aceluiasi, Albina si porumbelul, apoi: Doi iepurasi (1952) Marinica (1953) O musca cu bani (1954) Surubul lui Marinica si Ariciul rautacios (1955) Galateea (1957) Creatiile care l-au consacrat au fost însa cele cu Omuletul, realizate aceasta perioada: Scurta istorie (1957) Sapte arte (1958) Homo sapiens (1960) Allo! Hallo! (1962). Acestea i-au adus lui Gopo numeroase premii si aprecieri internationale la festivalurile de desene animate. In prezent, majoritatea copiilor probabil ca nu stiu despre desenele acestuia, frumusetea copilariei lor fiind marcata de alte tipuri de desene animate, cu teme actuale, redate in tehnici moderne.
Perioada Animafilm (1964 - 1989)
Moartea lui Gopo, în 1989, a însemnat si sfârsitul animatiei românesti clasice. Devenit între timp societate pe actiuni si fiind lipsit de sprijin din partea statului, Animafilm a decazut treptat, fiind la un pas de faliment. În ultimii unsprezece ani, au fost realizate 15 filme de animatie (doar doua au fost creatie propriu-zisa). Totusi, cu o cifra de afaceri de 110.000 RON, studioul a avut în 2004 un profit de 24.800 RON, datorita unui film de doar cinci minute, „Un alt fel de Love Story”, în care Miaunel si Balanel fac educatie sexuala. Actual, studioul primeste doar comenzi de la diverse firme sau fundatii care vor sa-si transmita mesajele educative prin imagine. Datorita faptului ca aceste creatii sunt difuzate în circuit închis, nu au parte de prea multa publicitate. Cu toate acestea, în strainatate, filmele produse la Animafilm înca se mai editeaza pe casete video (VHS) si DVD. Cele mai cunoscute titluri ar fi „Peripetiile lui Ionut”, „Vreau sa stiu”, „Uimitoarele aventuri ale muschetarilor”, „Robinson Crusoe”. Acestea au beneficiat de dublaje facute în tara, în franceza, engleza si spaniola, sau de unele profesioniste, uneori chiar în sistem surround (5.1 canale), în strainatate (cum e cazul „Il trë moschettieri”, în Italia) . În România, mai exista studiouri particulare de animatie, care lucreaza cu tehnica moderna si cu animatori autohtoni. Dupa declinul Animafilm animatorii ramasi fara serviciu au fost recrutati de companii cu capital spaniol sau francez. Dar majoritatea filmelor produse sunt de conceptie straina, pentru export. În 2004 a aparut un desen animat numit „Boborul”. Autorul filmului este unul dintre cei mai talentati artisti din generatia de mijloc, care a avut creatii si în cadrul Animafilm: Radu Igazsag care, de altfel, semneaza si scenariul. Dupa ne sugereaza titlul, el se inspira din proza marelui Caragiale, rememorând cele 15 ore ale Republicii de la Ploiesti din 1870. De fapt, filmul este o combinatie între jocul de actori si animatie. În rolul lui nenea Iancu, joaca Victor Rebengiuc. Filmul lui Radu Igazsag (produs de Fundatia Arte Vizuale si finantat de Centrul National al Cinematografiei) este o adevarata bijuterie, ce dureaza doar 9 minute.
Desi piata desenelor animate si deci piata copilariei in Romania nu merge bine, din lipsa fondurilor, copiii isi pot bucura copilaria cu desene vechi romanesti care sunt privite foarte bine in afara, chiar si acum, la zeci de ani de la realizarea lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu